somnul meu de dimineaţă

mie îmi place să dorm. Îmi place să dorm mai ales dimineaţa. Şi mult.

De cand mă ştiu am avut probleme cu trezitul dimineaţa. În facultate, cursurile de la 8 nu le serveam decat foarte rar sau aproape deloc, ştiu… destul de rău, dar deşi de seara îmi planificam să merg, odată ce suna alarma dimineaţa îmi apărea îm gand şi posibilitatea aş putea să nu mă duc…şi 20 minute procese de conştiinţă şi frămantări: să mă duc? sa nu mă duc? şi uite aşa în loc să adorm repede la loc mă chinuiam. Zău aşa, pentru mine este un chin să mă trezesc dimineaţa, mi se pare că nici nu pot să gandesc logic atat de devreme.

Ok, dar ce te faci cand este chiar musai să te trezeşti undeva în jurul orei 6 dimineaţa? De exemplu, la examene nu puteam lipsi…hmmm… grea încercare. Aşadar cand ştiam că ziua următoare trebuia să mă trezesc neaparat la ora 6, agitaţia începea de seara de pe la ora 22 şi ceva…aoleu nu se poate, maine dimineaţă mă trezesc la 6…pfff…nasol… şi uite aşa de abia reuşeam să adorm de stresată ce eram că maine trebuie să mă trezesc dis de dimineaţă.

Ah şi să nu uit, telefonul care sună dimineaţa, de-a dreptul teroare. Ca să reuşesc să mă ridic la 6 telefonul trebuie să sune undeva în jurul orei 5 şi un sfert…ştiu, ştiu urat, mai ales pentru sora mea care-i nevoită săraca să audă alarma de 3 ori, dar ce sa fac nu pot să mă ridic un doi, mai trebuie să dorm o jumătate de oră după ce sună, de fapt dorm e mult spus, să moţăi ar fi cuvantul potrivit. Oh, dar am uitat să specific că ceasul de la telefon este fixat cu 10 min. înainte doar ca să reuşesc să mă ridic şi să nu întarzii, dar tot degeaba că eu nu uit că ii pus cu 10 min. înainte, şi uite aşa dimineaţa fac şi calcule. Complicat rău, ce mai…

Şi cum speranţa moare ultima, eu şi cei apropiaţi mie încă mai credem şi sperăm că într-o bună zi o să-mi revin şi eu şi o să fiu un om matinal. Pană atunci însă, mie imi placeee să dorm dimineataaa!