cum i-am văzut eu pe ei...

şi aici, mă refer la italieni, pentru că am trăit la ei in ţară o perioadă de 9 luni. Deci:

- mi-au plăcut bineînţeles pastele şi îngheţata lor,
- mi-a plăcut aspectul exterior al locuinţelor lor (şi spun doar exterior pentru că nu am văzut multe interioare de-a lor),
- satele lor sunt tare mişto,următoarea casă se află la cel puţin 500 m de tine, deci poţi să te desfăşori fară ca vecinul să-ţi sufle în ceafă cum se întîmplă pe la noi,
- şosele lor se pot numi într-adevăr şosele,
- dacă te întîlneşti cu vreunul dintre ei de 20 de ori într-o zi atunci tot de atîtea ori vă şi salutaţi (la început bineînţeles că nu am ştiut chestia asta şi mi s-a întîmplat să mă întîlnesc cu unul dintre ei de 2 ori şi l-am salutat doar prima dată, mi-a cerut repede să-i spun de ce sunt supărată sau nervoasă, am aflat după acest incident cum stă treaba cu salutul pe la ei),
- sunt punctuali, dacă ţi-a zis că o să fie acolo la ora x atunci la ora aia îl găseşti, în caz că a intervenit ceva şi nu poate să se prezinte la întîlnire te sună cu cel puţin 2, 3 zile înainte ca să amîne,
- cînd muncesc, muncesc, respectă programul cu stricteţe chiar dacă lucrează pentru ei,
-ştiu să se relaxeze, uită de tot şi impreună cu soţia si cei 2 sau 3 copii se urcă în maşină şi pleacă în weekend, chiar dacă numai pentru ziua de duminică (sîmbăta la ei e zi de muncă),
- mănîncă regulamentar, însă prea mult:),
- sunt matinali, chiar si cei care nu muncesc sau sunt pensionari dimineaţa la ora 7 işi iau micul dejun la bar, aleargă ori îşi plimbă căţelul;
- îşi permit să trăiască peste limita decentului, chiar daca sunt nişte simpli muncitori în fabrică.