invitaţie la nuntă

trebuie să recunosc că am o problemă cu nunţile şi invitaţiile la nunţi. Nu mă înţelegeţi greşit, imi place să merg la nunţi, dar la nunţile celor apropiati, prieteni sau rude.

Nu-mi place să merg la nunţile celor pe care i-am cunoscut la un moment dat, am mers cat de cat pe acelaşi drum o perioadă, iar după aceea gata, fiecare cu drumul său, fiecare cu viaţa lui. Şi de atunci nu te-ai mai văzut, nu aţi mai vorbit...Dar, te trezeşti brusc cu o invitaţie la nuntă.

Acum tu ştii clar că nu mergi, de abia ai recunoscut viitoarea mireasă, deci invitaţii nu ai cum să-i cunoşti şi nu o să te simţi bine. Cică nu este frumos să spui nu atunci cand ai primit invitaţia. Viitorii miri vin entuziasmaţi să-ţi înmaneze invitaţia şi nu poţi să le tai elanul din prima, deşi tu eşti ferm convinsă că nu te duci. Bun. Şi acolo pe invitaţie jos stă scris frumos să confirmăm prezenţa pană la data x. Ok,ok. Deci prezenţa, da? Şi dacă sunt hotărată că nu merg şi nu sun ca doar scrie clar acolo să confirm prezenţa, de ce mă mai sună mirii să confirm absenţa? Şi nu-i destul să răspunzi că trebuie şi motive. Şi motive ai destule, dar asta ar însemna să stai o jumătate de oră la telefon să-i explici viitoarei mirese şi tot nu ar înţelege pentru că nici un motiv nu i se pare destul de bun. Şi atunci ajungi să-i spui clar: aşa am hotărat! Şi parcă brusc îşi dă seama ca e pe bune, că nu te duci, că nu are cum să te convingă. Cu o voce stinsă te salută şi închide telefonul. Şi gata, totul revine la normal, ea dispare din nou.

Ce mă nedumereşte pe mine este supărarea asta a lor. Oare ei chiar nu s-au gandit că există totuşi posibilitatea să nu mergi? La cum au reacţionat se pare că nici nu şi-au pus problema asta.