despre oameni

"Oamenii vin şi pleacă".

este ciudat. Ajungi la un moment dat să cunoşti un om, de fapt sa crezi că-l cunoşi foarte bine şi într-o fracţiune de secundă să se schimbe totul, să îţi dai seama ca nu-l cunoşti aproape deloc.

Şi aici mă refer la cea mai bună prietenă a mea din liceu. O prietenă adevărată atunci. Îmi amintesc că ne vizitam după şcoală de 2 sau 3 ori (locuiam extrem de aproape), mergeam şi veneam împreună de la şcoală, cateodată învăţam împreună, ne ajutam la teme (de fapt mă ajuta, că învăţa mai bine decat mine). Era prima din clasă, şefă de promoţie atunci cand am terminat liceul. O admiram. Era ambiţioasă foc, zodia fecioară. Relevant pentru mine, deşi nu prea cred în zodiac. Însă toate fecioarele pe care le cunosc sunt extrem de hotărate şi curajoase, dacă îşi propun ceva nu se lasă pană nu realizează ceva-ul acela.

Eram deci foarte apropiate. Terminăm liceul, devenim studente. Asta însemna să locuim împreună pe perioada facultăţii (în alt oraş). Şi cate planuri ne făceam împreună. Că o să stăm toţi cei 4 ani de facultate şi o să fie super. Însă după cateva luni de convieţuit împreună, situaţia s-a schimbat radical.

Mi-am dat seama că persoana de langă mine este cu totul alta. Nu este ea, prietena mea de acasă, aşa cum o ştiam. În fiecare zi descopeream lucruri noi despre ea, pe care parcă le-a ţinut ascunse pană atunci. Lucruri noi neplăcute. Şi uite aşa am ajuns ca după un an să nu mai locuim împreună. Trist, ştiu. Mai trist este că de atunci nici nu am mai vazut-o. Şi nu au fost certuri. Flacăra a încetat să mai ardă. S-a stins.

O prietenie frumoasă, cu un sfarşit ciudat.