siguranţa în transportul în comun

deşi posed de ceva vreme una bucată maşină, nu circul în oraş cu ea din varii motive. Circul, deci cu autobuzul în oraş.

Nu mă aşez decat rar sau aproape deloc. Într-una din seri mă întorc acasă şi în autobuz se afla foarte puţină lume, aşa că decid să mă aşez. Proastă decizie, de altfel. Pentru că stăteam faţă în faţă cu o persoană. Persoană care tot foşnea ceva, dar nu am dat atenţie pentru că am continuat să mă uit pe geam. Însă la un moment dat aceea persoană (era femeie) se răsteşte la mine şi încearcă să mă lovească şi mă întreabă: - Nu ţi-e bine? Am încremenit, noroc că am fost pe fază şi am reacţionat destul de prompt ridicandu-mă de acolo, că altfel cu siguranţă reuşea să mă lovească. Şi atunci cand m-am ridicat am observat că arată ciudat, avea foarte multe bagaje, era tunsă scurt de tot şi avea o faţă pe care se citea agresivitate. Acum, să zicem că a fost şi greşeala mea, că m-am aşezat aiurea, nu m-am uitat înainte să o fac. Dar mă aşez atat de rar şi am uitat de aspectul ăsta. Şi îmi amintesc că de aproximativ 1 an eram în acelaşi troleu şi la un moment dat se iau 2 persoane la bătaie, dintre care una era această femeie, iar cealaltă un bărbat, care la momentul respectiv am crezut că sunt soţ şi soţie. Dar se pare că m-am înşelat, bărbatul era un simplu pasager de care s-a legat femeia asta.

Mă întorc acasă într-o după masă de data aceasta. Era iarnă. Foarte multă lume şi agitaţie în autobuz. Stăteam undeva langă un compostor, dar a trebuit să mă strecor mai departe de el pentru că încurcam lumea care trebuia să-şi perforeze biletele. Aşa se face că ajung în dreptul unui scaun. Şi după nici 2 minute de mers, mă prinde cineva de fular şi mă întreabă: - Nu ţi-e bine? Da, era aceeaşi femeie. Am reuşit şi de data aia să mă strecor repede. Acum vă daţi seama ce a fost în sufletul meu. Clar, mă urmăreşte, are ceva cu mine!

După incidentul ăsta o vreme mi-a fost pur şi simplu frică de oameni, de aşezat nici nu se mai punea problema. Aproape fiecare om mi se părea suspect, mi se părea că fiecare mă urmăreşte. Îi analizam pe fiecare şi cum vedeam că se mişca unul înspre mine îmi schimbam brusc şi eu direcţia.

Ştiu ca ei nu au nici o vină că s-au născut aşa, dar mă gandesc că ar trebui luate nişte măsuri.